Franciu (AFI: /ˈfranʧiu/) este un element chimic în Sistemul periodic cu simbolul Fr și numărul atomic 87. Este un metal alcalin radioactiv care se găsește în proporție foarte mică în minereurile de uraniu și de toriu. Este de asemenea elementul cu cea mai mică energie de ionizare și electronegativitate.

Proprietăți

Acest element, numit în onoarea Franței, a fost descoperit în anul 1939 de către Marguerite Perey la Institutul Curie din Paris. Este de notat că, în același timp, un grup de cercetători britanici încerca să descopere noul element iar englezii ar fi dorit să-l Numească "Britium".

Franciul a fost ultimul element descoperit în natură. Denumit initial Actiniu K, este cel mai greu metal alcalin, rezultatul degradării radioactive (alfa) a actiniului și poate fi produs în mod artificial prin bombardarea cu protoni a toriului.

Deși în natură el există în minereul de uraniu, s-a estimat că ar fi între 340 și 550 de grame [1] de franciu în scoarța terestră în orice moment, făcându-l cel mai abundentelement rar din scoarță, dupa astatin. Este de asemenea cel mai instabil element din primele 101 și are cea mai mare greutate echivalentă dintre toate elementele. Franciul este cel mai puțin electronegativ din toate elementele cunoscute, cesiul urmându-l.

Există 34 de izotopi cunoscuți de franciu (cu numărul de masă cuprins între 199 și 232), și 11 în stări metastabile. Cu o perioadă de înjumătățire de 22 de minute, cel mai durabil izotop al acestui element este Fr care este izotopul fiică al Ac și este unul din cei doi izotopi de franciu care apar natural. Al doilea izotop de franciu care apare natural este Fr, fiind membru al seriei radioactive de thoriu. Toți izotopii cunoscuți de franciu sunt foarte instabili, astfel cunoștiințele despre proprietațiile acestui element provin doar din proceduri radiochimice.

S-a făcut un număr mic de poze de franciu, dar numai la cel mult de 350.000 de atomi odata. Imaginile au fost făcute prinzând atomii și folosind o cameră speciala bazată pe fluorescență. Atomii au fost produși prin o transformare nucleară folosind un accelerator de particule la Universitatea de Stat din New York la Stony Brook. Nuclei de O sunt accelerați la o energie de 100 MeV, pentru a avea suficientă energie pentu a fuziona cu un nucleu de aur și a crea un nucleu de franciu. Nucleii de franciu rezistă aproximativ 3 minute, și trebuie prinși și studiați înainte de a se degrada.